Pe ENE, nu pe ENEL

Mergeam acu' câteva zile pe stradă şi am văzut o maşină de la ENEL (firma care dă curent electric prin jumătatea asta de ţară) pe portiera căreia probabil un puşti a dezlipit L-ul, făcând logoul să arate cam aşa. În momentul ăla am avut o reverie:



Ce mişto ar fi CA CURentrul meu electric sa vină de la ENE şi nu de la ENEL. Ene n-ar avea mendre de scârbă corporatistă şi ar trăii cu bacșișuri şi satisfacţia că tanti Geta de la trei se uită la timp la telenovela turcească de pe Kanal D. Ene nu e multinationala poluanta şi avidă de bani, Ene e tipul care meştereşte cum meştereşte şi te cablează el cumva pe şustă la firul de afară. Pentru cincizeci de mii în plus, Ene te rezolvă şi cu cablu’ TV, numai că eşti nevoit să te uiţi numai la ce se uită tanti Geta. Ene e tipul care atunci când se arde o siguranţă şi nu ai una de rezervă la tine, se bagă imediat şi improvizează cu nişte liţă subţire. Ene nu ar folosi contoare şi ar merge pe judecata propie şi pe încredere. S-ar uita la mecla ta şi dacă ar vedea ceva ce nu-i place te-ar taxa în plus. Dar apoi te-ai târguii un pic cu el zicându-i că numai băiatu mai consumă cât stă la calculator, că tu eşti plecat mai mereu la muncă şi te-ar lăsa la juma’ de preţ. Pe timp de iarnă, Ene ar face iarăşi o reducere substanţială pentru că ar ştii că mai ai de plătit şi o căldură, o apă caldă, un gaz în plus. şi într-o seară de vară exact înainte să-i plăteşti curentul, îl inviţi pe Ene la tine la un pahar de vin făcut la ţară şi o sarma grasă, iar după ca aţi termina înjuratul politicenilor şi deplângerea salariilor mici, el te-ar refuza politicos când i-ai întinde bacnotele. Ene ar avea un ochi şui şi spasme musculare periodice pentru că de atâţia ani s-a obişnuit să lucreze în condiţii de nesiguranţă maxima cu electricitatea.
Ce mişto ar fi curentul de la Ene...