Pe ENE, nu pe ENEL

Mergeam acu' câteva zile pe stradă şi am văzut o maşină de la ENEL (firma care dă curent electric prin jumătatea asta de ţară) pe portiera căreia probabil un puşti a dezlipit L-ul, făcând logoul să arate cam aşa. În momentul ăla am avut o reverie:



Ce mişto ar fi CA CURentrul meu electric sa vină de la ENE şi nu de la ENEL. Ene n-ar avea mendre de scârbă corporatistă şi ar trăii cu bacșișuri şi satisfacţia că tanti Geta de la trei se uită la timp la telenovela turcească de pe Kanal D. Ene nu e multinationala poluanta şi avidă de bani, Ene e tipul care meştereşte cum meştereşte şi te cablează el cumva pe şustă la firul de afară. Pentru cincizeci de mii în plus, Ene te rezolvă şi cu cablu’ TV, numai că eşti nevoit să te uiţi numai la ce se uită tanti Geta. Ene e tipul care atunci când se arde o siguranţă şi nu ai una de rezervă la tine, se bagă imediat şi improvizează cu nişte liţă subţire. Ene nu ar folosi contoare şi ar merge pe judecata propie şi pe încredere. S-ar uita la mecla ta şi dacă ar vedea ceva ce nu-i place te-ar taxa în plus. Dar apoi te-ai târguii un pic cu el zicându-i că numai băiatu mai consumă cât stă la calculator, că tu eşti plecat mai mereu la muncă şi te-ar lăsa la juma’ de preţ. Pe timp de iarnă, Ene ar face iarăşi o reducere substanţială pentru că ar ştii că mai ai de plătit şi o căldură, o apă caldă, un gaz în plus. şi într-o seară de vară exact înainte să-i plăteşti curentul, îl inviţi pe Ene la tine la un pahar de vin făcut la ţară şi o sarma grasă, iar după ca aţi termina înjuratul politicenilor şi deplângerea salariilor mici, el te-ar refuza politicos când i-ai întinde bacnotele. Ene ar avea un ochi şui şi spasme musculare periodice pentru că de atâţia ani s-a obişnuit să lucreze în condiţii de nesiguranţă maxima cu electricitatea.
Ce mişto ar fi curentul de la Ene...

Ci frumos e toamna la noi pe meleaguri. POST SCRIS CU SCARBA

A început campania electorală. Vă spun asta în cazul în care n-aţi observat chilogramele de hârtie lucioasă cu feţe grețoase din căsuţa poştală sau nu aţi simţit în gură firicele de vomă la auzul discursurilor electorale (nu-i uşor la stomac să vezi un om mâncând câcat)
Şi pentru că mottoul României este „Capra vicinum intereo quoque” (să moară capra şi vecinului”) campania electorală, se focalizează mai mult pe ungerea cu câcat a adversarilor decât promovarea propriilor idei politice, cum e cazul şi în situaţia următoare.



PDL-iştii au băşit şi ei toamna asta un nou slogan din 4 pronume şi două conjuncţii, pe care l-au şi pus pe o denso-hiphopo melodie + cover manea şi s-a şi găsit cineva să le-o ciordească. E vorba de tăticu Vanghelie (Apropo nea Vanghelie am o idee mişto de site pentru tine, ii zice: eVanghelie.ro, discutam detaliile mai incolo da?) care a făcut un asorteu mijto prin tot Bucureştiul de confuzează babele care aşteaptă autobuzul. E vorba de mârşăvia asta. Evident că preluarea însemnelor şi sloganului unui alt partid în campania electorală nu e etic şi cu atât mai mult legal dar cei de la PSD+PC au maneaua dată prea tare ca să audă ceva.


HA, ţi-am tras-o în cur PDL!!!


În replică, PDL-iştii au reacţionat prompt şi au restilizat panourile publicitare. Trebuie să recunosc că a fost idee pizdeţă



Ha, ţi-am tras-o înapoi PSD!!!


Şi când lucrurile par aşa de frumoase, când politicienii se sapă unii pe alţii în văzul tuturora, afişându-şi feţele de ticăloşi imorali ce sunt, realizăm că tot nu e bine.


Ha, ţi-am tras-o în cur cetăţene cu drept de vot!!!

Pentru că, deşi noi partidele ne-o tragem în cur, tot pe banii tai o facem. Tot din banii tăi se plăteşte afişajul publicitar, tot din banii tăi se imprimă fluturaşii pe care nimeni nu-i citeşte şi care sunt complet irelevanţi în demonstrarea competenţelor unui politician şi tot pe banii tai vom dormi noi în parlament în următorii patru ani.
(Fac un mic apropou, dacă o să candidez vreodată pentru vreo funcţie în parlament o să-mi imprim fluturaşii pe hârtie nelucioasă şi moale să nu usture curul când te ştergi cu ea şi să ia foc imediat când încerci să o aprinzi)


Totuşi, politicienii îşi merită banii. Eu joc teatru o oră pe săptămână şi mi se pare ca ar trebuii sa ma plateasca mai mult, d-apoi ei care joacă teatru tot timpul?

Acum trecem la chestii mai simpatice.

Campania de provincie.

Acum vreo câteva ore a trecut prin cartier pe la mine o Dacie 1310 alb-rugină, tapetată cu afişe şi sloganuri şi cu nişte difuzoare pe ea, trâmbiţând canditatura celui mai înjurat profesor de chimie din judeţ.
Pe portbagaj era lipit cu bandă izolatoare albastră

PNL va mării PeNsiiLe.

Moaaaaamta, să-mi fut una, ce mesaje codate erau ascunse în PNL şi eu nu observasem niciodată. Zici că-s în codul lu’ Davinci să moară mama.

De fapt, dar voi sunteţi prea proşti să observaţi, Partidul naţional liberal e o anagramă foarte complexă pentru : Lăbari Penibili – danţ (danţ e pentru că le-au rămas câteva litere în plus şi nu ştiau ce să facă cu ele)

Bă PNL-iştilor am şi eu un cod supersecret pentru voi


Sugeame-aţi PeNisuL

Scroturi publicitare

Eu sunt un om realist, mie nu-mi plac scenariile utopice, în care viaţa e frumoasă, lumea e tolerantă, etc, bullshit, etc. Mie îmi plac situaţiile reale şi urâte, ălea în care auzi la ştiri că un om a molestat un păun, ălea în care dacă te uiţi cu o sprânceană mai ridicată la cineva te trezeşti în următoarea clipă trăgând cu dinţii de propiul rinichi, ălea în care vechile valori familiale se respectă.

Cum nu se intampla in reclama asta




Bun, aţi văzut-o
Acum eu o să vă prezint cu ajutorul unor imagini sugestive cum ar sta treaba daca am fi intr-o lume reala